un vis ca toate celelalte. :-<

Ploua.Era mult prea urat afara ca sa ma pot gandi la lucruri frumoase.Nici macar la EL nu`mi era gandul.De fapt,nu ma gandeam la nimic.Eram trista;ceva deloc iesit din comun in ultima perioda;eram trista pentru ca nu il aveam.

Dintr`o data il vad ca vine spre mine.Ma saluta asa cum face de fiecare  data,”ce faci? esti bine?” ma intreaba,eu ..”da.merci.sunt bine.” si spre uimirea mea, nu pleaca.

Imi trec o multime de intrebari prin gand.Nu eram obisnuita sa imi dea atentie.”De ce nu pleaca?” ,”De ce a ramas langa mine,privindu`mi atent fata,ochii?”,”De ce?”

Vreau sa il intreb.Vreau sa ii spun ceva,dar imi lipseste curajul de a`i spune deschis ce simt.Ma multumesc cu faptul ca pot sa ii privesc ochii,buzele,fata,ca pot sa il privesc fara sa intorc capul de teama,jena.

Il privesc si nu ma satur.Nu stiu exact cat timp a trecut.Poate un minut,poate o ora.

Si rupe tacerea.M`a cuprins teama.Ce avea sa`mi spuna? Oare vorbele lui aveau sa ma raneasca? Nu ma gandeam la ceva pozitiv.Nici nu aveam cum…fiindca nu exstam pentru el.Poate ca avea sa imi ceara un CD,sau sa ma intrebe de vreunul dintre prietenii lui,altceva nu avea ce sa fie.

Si tot ce mi`a spus a fost:”M`am luptat cu mine,dar..nu mai pot sta fara tine”. Si m`a sarutat.Nu stiam ce sa fac..sa il resping sau sa ma las purtata de acel sarut perfect.

Am ales sa il sarut si eu,sa il strang in brate,sa fiu a lui pentru cateva secunde.

Nu stiam cat avea sa dureze magia.Imi era frica,nu vroiam sa se termine.Vroiam sa dureze o viata.

Brusc.. m`am trezit,dezamagita,nu a fost decat un vis.Unul ca toate pe care le am de cand l`am cunoscut.

~~Vreau sa fii al meu,cu adevarat al meu.M`am saturat sa te am doar cand visez .~~

zambesc:)

Zambesc .

Zambesc pentru ca merit.

Zambesc pentru ca am prieteni minunati.

Zambesc pentru ca stiu ce inseamna fericirea.

Zambesc pentru ca parintii mei sunt cei mai tari.

Zambesc pentru ca sunt indragostita.

Zambesc pentru ca sunt ambitioasa.

Zambesc pentru ca vreau tot ce`i mai bun de la viata.

Zambesc pentru ca intotdeauna reusesc tot ce imi propun.

Zambesc pentru  ca am incredere.

Zambesc pentru ca intotdeauna sunt EU,indiferent de situatie.

Zambesc pentru ca desi se intampla “sa cad”,in secunda imediat urmatoare “ma ridic”.

Zambesc pentru ca vreau,pot,stiu si imi place sa ajut.

Zambesc pentru ca iubesc viata.

Zambesc pentru ca stiu sa ma fac placuta.

Zambesc pentru ca sunt apreciata.

Zambesc pentru ca imi iubesc din tot sufletul colegii.

Zambesc pentru ca sunt sigura ca la un moment dat o sa fii langa mine.

Zambeste !

iti multumesc.

ITI MULTUMESC !

Iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine intotdeauna,iti multumesc pentru ca sti sa ma faci sa ma simt bine,iti multumesc pentru faptul ca reusesti sa ma faci sa uit de el ,pentru ca incerci sa imi deschizi ochii,sa ma faci sa inteleg ca nu e pentru mine.

De cand te`am cunoscut stiu ca exista cineva pe care ma pot baza,pe care pot suna atunci cand plang sau atunci cand imi vine sa tip de fericire;stiu ca orice s`ar intampla tu vei ramane langa mine,indiferent de situatie,stiu ca orice`ar fi o sa fie nevoie de un minut,o secunda pentru a`mi fi alaturi.

Te iubesc !

Te iubesc mult,monstrulets !

Iti multumesc >:D< !

Confuzie.

Confuzie.

Nesiguranta.

Suferinta.

Imi doresc sa nu`l fii cunoscut niciodata,si in acelasi timp vreau sa fiu langa el la nesfarsit.

E perfect,si totusi plin de defecte;defecte care ma chinuie,care imi fura stralucirea ochilor,imi fura picatura de fericire care mi`a ramas,imi fura speranta,imi fura sufletul.

Imi doresc cu toata fiinta mea sa`l am,dar il resping;nu`l pot lasa sa se apropie de mine,nu pot accepta sa sufar si mai mult.

Vorbe.

Vorbe care dor.Vorbe care`mi dau speranta.Speranta care ma distruge.

Nu e corect.

Defapt,nimic niciodata nu a fost si nu o sa fie corect.

Inca sufar,desi mintea mea s`a obisnuit cu absenta lui.

Mintea,nu inima.

Inima inca simte durerea,inca ma roaga sa lupt,sa lupt pana la epuizare,sa lupt pentru el,sa lupt pentru visul meu.

Dar oare mai pot?

Mai pot sa lupt pentru a`l avea,desi stiu ca nu o sa fie al meu niciodata?

Mai pot sa lupt .desi sunt constienta ca nu o sa`i pot simti niciodata atingerea,ca n`o sa`l pot auzi soptindu`mi cuvinte dulci la ureche,ca n`o sa`l aud niciodata spunandu`mi “Te iubesc.”,”Mi`e dor de tine”?

Vreau sa pot si in acelasi timp vreau sa renunt.

Merita?

~~Am nevoie de tine,am nevoie de tine ca de un drog.~~

Confuzie.

Si spun,chiar daca nu ma vei auzi… Inca te iubesc,chiar daca am spus adio. :-<

 

Niciodata.

Nu ti s`a intamplat niciodata sa iti doresti sa ai pe cineva alaturi,dar sa intarzie sa apara?
In schimb alaturi de tine sa apara altcineva.Nu la fel de interesant.Nu la fel de misterios.
Nu la fel de aproape de perfectiune.Un om banal;dar unul,care doreste sa ii fi alaturi asa cum tu il doresti pe celalalt.
Ciudat.
Deloc corect ptr tine.Deloc corect ptr el.
Incerci sa il doresti pe el.
Te lupti cu gandurile,cu inima,cu tine.
Nu reusesti.
Si sufera el.Si suferi si tu pentru ceea ce simte el sh pentru lipsa celuilalt de acolo,de langa tine.
Poarta cineva vina ptr asta?
Poate inima.
Sau poate mintea.
Sau poate nu e vina nimanui.
Poate ca asa trebuie sa se intample.
Si te complaci in situatia asta.Te obisnuiesti cu suferinta.El se obisnuieste cu gandul ca nu o sa fie niciodata potrivit
pentru tine.Iar celuilalt..incepe sa ii placa sa te vada luptandu`te ptr el…degeaba.Cruzime.
Merita osteneala?
Raspuns categotic:NU.
Dar cum sa faci sa renunti?Sa uiti?
Prea greu.Prea greu pentru o persoana obisnuita.Prea greu pentru tine,pentru mine.Prea greu pentru toti.
Il vrei pe el.Doritul,nu te vrea.In schimb celalalt “el”,te doreste cu toata fiinta lui.Isi doreste atentia ta asa cum o doresti tu
pe a celuilalt.
O lupta fara reusita.O lupta fara sfarsit.O lupta care te distruge putin cate putin.
Niciodata corecta.
Totdeauna prea grea pentru a iesi invingator.Dar tu,continui sa lupti.
Merita?